Anna Katharina Emmerich a îndurat în fiecare vineri patimile lui Iisus

Anna Katharina Emmerich s-a născut la 8 septembrie 1774 la Coesfeld (actual în Renania, nordul Westfaliei), în Germania, într-o familie modestă de ţărani. De mică a fost foarte atrasă de Biserică. Avea o fire bolnăvicioasă. În 1811 a devenit guvernanta preotului Lambert, care a fugit apoi în Franţa.
Curând, Anna a devenit atât de bolnavă încât nu mai putea ieşi din casă. Ea a declarat că în următorii 12 ani a primit stigmatele şi a îndurat în fiecare vineri patimile lui Iisus. Conform spuselor ei, viziunile pe care le avea reprezentau evenimente din istoaria creaţiei. Toate acestea au atras curând atenţia opiniei publice şi a Bisericii, care a declanşat o anchetă. La căpătâiul său s-au perindat multe personalităţi şi oameni simpli.
La acea vreme, ea a făcut o minune. O călugăriță bolnavă de tuberculoză severă a plămânilor și a laringelui i-a cerut să intervină pe lângă Dumnezeu și femeia şi şi-a găsit vindecarea într-un mod inexplicabil. Anna a avut, de asemenea, viziuni cu mormântul lui Adam și Eva. Între 1816 și 1824 poetul Clemens Brentano, aflat la marginea patului său, a scris viziunile dictate de Anna, cu care au umplut 40 de pagini.

Autor Yelkrokoyade. Sursă Wikipedia.

Brentano a descris în detaliu scenele și povestiri (în primul rând) din Noul Testament și viața Mariei. Mel Gibson a folosit viziunile Crucii în filmul lui, Patimile lui Hristos. În 1799, Anna Katharina a simţit durerea coroanei de spini; sângele curgea în fiecare vineri, dar ea a reușit să-l ascundă. În toamna anului 1807, au început durerile stigmatizării la picioare şi mâini, fără scurgeri de sânge sau urme exterioare.
La 25 noiembrie 1812, s-a format o cruce pe pieptul ei; această cruce, care s-a dublat la Crăciun, sângera de obicei, miercuri. În ultimele zile ale anului 1812, cicatricele mâinilor şi picioarelor au devenit evidente iar sângele curgea.
Dar niciun vecin nu a fost martor la aceste stigmate, a declarat Anna Emmerich sub jurământ anchetatorilor ecleziastici. Prin indiscreția unei surori, care a descoperit rănile mâinilor la 28 februarie 1813, aceste fenomene au ajuns în fine să fie cunoscute în întregul oraș. Doctorul Dülmen W. Wesener (1782-1832), care a vizitat-o pe bolnavă în scopul de a o “demasca”, a adus mai târziu dovezi impresionante. La 25 martie, vicarul general Clemens August von Droste-Vischering (1773-1845), viitorul arhiepiscop de Koln, a venit în casa Annei însoțit de doctorul Druffel și de superiorul seminarului Bernard Overberg (1754-1826).
Doctorul Krauthausen, fost medic la mănăstire, a încercat să-i trateze leziunile, dar fără succes; el a fost, de asemenea, însărcinat să o supravegheze medical asiduu pe pacientă. Anna Katharina Emmerick a decedat la 9 februarie 1824 la Dulmen, în provincia Westfalia.