Yeti, omul zăpezii: primele observaţii

Unele surse atribuie unui călător britanic semnalarea primelor urme lăsate pe zăpadă de o creatură până atunci necunoscută. William Hugh Knight, membru al Royal Society Club, a declarat că a zărit o creatură necunoscută pe pantele Himalayei în 1903. Alte surse raportează că B.H. Hodgason a văzut o creatură semănând cu o maimuţă mare încă din 1832. În 1889, maiorul L.A. Waddell a raportat amprente mari asemănătoare cu cele ale unui om la aproximativ 5.200 de metri altitudine în estul Sikkimului.

În timpul unei expediţii de recunoaştere pe faţa de nord a Everestului în 1921, colonelul Charles Kenneth Howard-Bury a văzut amprenta de picioare asemănătoare cu picioare umane dar mult mai mari. Nepalezii care îl însoţeau au afirmat că era vorba de urmele unui mehteh-kangmi. Acest cuvânt a fost tradus prin “groaznicul om al zăpezii“, ceea ce s-a adeverit mai târziu de a fi o traducere proastă a termenului generic folosit de nepalezi pentru a desemna creaturile care trăiau pe înălţimile munţilor.

În 1925, N.A. Tombazi, un fotograf grec care însoţea o expediţie geologică engleză la Sikkim, a zărit la 4500 de metri altitudine şi la o distanţă de circa 300 de metri, o fiinţă stranie mergând în picioare şi care nu părea să poarte haine. Din timp în timp se oprea în faţa boschetelor de rododemdroni. Creatura a dispărut înainte ca el să fi avut timp să o fotografieze. Îndreptându-se la locul unde o văzuse, el a găsit pe zăpadă amprente de picioare mai scurte decât cele lăsate de un om. Fotograful s-a informat despre acea creatură şi locuitorii i-au spus că era vorba de un demon al lui Kangchenjurga, cel mai înalt munte din Sikkim. Dar cu siguranţă el nu a văzut un demon! Mai târziu, şi-a spus că putuse fi vorba de un yeti!!

Desen de Philippe Semeria, sursa Wikipedia.

În 1937, în apropiere de gheţarii de la Hispar şi Biafo în lanţul muntos Karakoram din Pakistan, Harold W. Tilman a remarcat pe zăpadă urme neobişnuite. Ele măsurau aproximativ 20 cm lărgime şi se aflau la 50 cm una de alta, erau rotunde, fără urme de degete şi de călcâi, se afundau la o adâncime de circa 30 cm şi erau vechi de 3-4 zile. Șerpaşii din expediţie au afirmat că era vorba de un “yeti“ aparţinând grupului din cei care se hrăneau cu oameni!!

Urme tulburătoare

Amprentele observate de Eric Shipton şi Michael Ward pe planetele de sud-vest ale gheţarului Menlung, la 6.100 metri altitudine în regiunea Everestului în 1951 au contribuit la îmbogăţirea mitului groaznicului om al zăpezii în forma sa modernă. Cei doi alpinişti au urmărit urmele pe o distanţă de 1,5 km după care acestea au dispărut pe gheaţă. Shipton a raportat în “Times“ povestea sa.

Alte urme de paşi au fost observate, uneori pe mai multe sute de metri, după cum au raportat membrii expediţiei lui Daily Mail în 1954, Ralph Izzard în 1954, abatele Pierre Bordet în 1955 şi Tom Slick în 1957.

Descrierea sejurului efectuat de Ralph Izzard (în 1955) în regiunea Gokyo în 1954 este interesantă. În acea perioadă, cătunele din Gokyo, Nah şi Machhermo erau abandonate iarna. În februarie, Izzard şi Gerard Russell, un naturalist american, au descoperit un labirint de amprente de paşi în jurul primului lac de la Gokyo. Ei au stabilit că două animale se întâlniseră acolo: unul care traversase gheţarul Ngoyumba spre Thangnang, altul venind de la Gokyo, al treilea lac al lui Gokyo aflat mai la nord. Două zile mai târziu, ei au descoperit alte amprente de paşi la al patrulea lac al lui Gokyo (Donag Tsho) încă şi mai la nord. După ce s-a efectuat un examen al urmelor, ei au concluzionat că pe lacul îngheţat se întâlniseră patru yeti. Cu ce semănau aceste urme? Izzard scrie: “Deşi uşor deteriorate de topirea zăpezii şi de stricăciunea provocată de vânt, cea mai mare parte a amprentelor prezenta într-un mod destul de net un deget gros şi cel puţin alte trei mai mici… Am estimat că ele aveau între 20 şi 23 de centimetri lărgime şi lungimea călcăturii atingea 67 de centrimetri şi jumătate. Sentimentul nostru era că dincolo de mărimea lor mai redusă, ele corespundeau în toate punctele cu cele fotografiate de Eric Shipton…“

În căutarea lui Yeti

În 1960, Himalayan Scientific and Mountaineering Expedition, sponsorizată de World Book Encyclopedia şi condusă de Sir Edmund Hilarry şi Desmond Doig, s-au interesat de yeti. S-au găsit piste însă Hilarry a ajuns la concluzia că urmele găsite erau deformate de animale sau de zăpada expusă la soare.

Edmund Hilarry a făcut o expertiză la Chicago unui scalp de yeti conservat la mânăstirea din Khumjung din Nepal. Acest scalp s-a adeverit însă a fi cel al unei capre sălbatice din regiune datând de mulţi ani.

Mai târziu, Doig a contestat concluziile lui Hilarry. Dar expediţiile menite de a-l căuta pe yeti au încetat. Cu toate astea, s-au făcut rapoarte sporadice despre amprente stranii întâlnite pe înălţimile Himalayei: de Alastair Cram în 1960, Peter Taylor în 1964, Don Whillans şi Mike Thompson în 1970, Akira Namba şi Hiroshi Matsushita î 1974, Reinhold Messer în 1986.

Incidentul de la Machhermo

Dispariţia yacilor a fost adesea atribuită lui Yeti de către şerpaşi. Mărturisirea cea mai des citată este cea a unei şerpaşă de 18 ani, paznică de cireadă în Machhermo în iulie 1974. Auzind un mormăit, a văzut brusc în spatele său, un fel de maimuţă roşie şi neagră, cu ochii sticloşi şi cu pomeţii ieşiţi în afară. Animalul a atacat trei yaci. Resturile lor au fost găsite apoi de poliţiştii din Namche Bazar. Yacii au fost ucişi cu lovituri de piatră sau de ciomag. Urmele lăsate la faţa locului corespundeau cu cele găsite în alte părţi, care fuseseră atribuite lui Yeti.

Omul măgurii

Convins de existenţa acestuia, Robert A. Hutchison a plecat pe urmele lui Yeti în 1987. Însoţit de şerpaşul Gyalzen, el a parcurs ţara şerpaşilor timp de mai multe luni, raportând o multitudine de observaţii şi a putut să urmărească amprentele lui Yeti pe aproximativ 20 km. El era denumit “Omul măgurii“. Expediţia sa a permis de a se stabili prezenţa unui animal mare în regiunea Gokyo, acolo unde în 1954, expediţia Daily Mail descoperise urme şi la 20 de km de locul unde Shipton a fotografiat amprentele lui Yeti. “Fotografiile lui Shipton, cât şi cele făcute în 1954 de echipa de la Daily Mail, arată urme care seamănă de foarte aproape cu cele lăsate la Donag de Omul măgurii“, scrie el. “Yeti nu este fără îndoială în foarte mare formă dar este frumos şi viu, în regiunea Khumbu, ţara şerpaşilor, la nord-estul Nepalului. Această stranie şi misterioasă creatură există deasemenea poate şi-n altă parte, dar sunt în măsură de a afirma că se găseşte la Khumbu căci am văzut urmele paşilor săi şi cunosc locul unde trăieşte. Victimă a unui mediu care se deteriorează, yeti este din păcate pe cale de dispariţie şi ar putea dispărea din Himalaya chiar înainte ca lumea ştiinţifică să admită că el a existat vreodată“.